Povestea Sofiei Ionescu, prima doamnă a neurochirurgiei, care a operat în haremul fondatorului Emiratelor

În inima deșertului arab, acolo unde legenda o plasează pe Șeherezada, o femeie avea să scrie, la începutul anilor ‘70, o poveste demnă de “O mie și una de nopți”. Nu era vorba, însă, despre povești spuse pentru a amâna moartea, ci despre o viață salvată de o mână fermă, cu un bisturiu. Personajul principal al acestei întâmplări adevărate este Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume, o româncă a cărei faimă a străbătut continentele pentru a ajunge la urechile fondatorului Emiratelor Arabe Unite, șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan.

“Fata firavă” care a sfidat războiul și destinul

Totul începe departe de strălucirea Orientului, în liniștita horațională Fălticeni, pe 25 aprilie 1920. Sofia Ogrezeanu vine pe lume într-o familie modestă, dar cu o ambiție care o va face să treacă peste orice obstacol. Încă din copilărie, talentul mâinilor ei se face simțit, însă nu la pian, așa cum și-ar fi dorut teama de a fi văzută tremurând, ci într-un mod cu totul neașteptat. “În copilărie şi chiar mai târziu, când cântam la pian, îmi era teamă să nu mă vadă cineva că tremur”, mărturisea ea mai târziu. Această teamă avea să dispară în mod miraculos în momentul crucial .

Anul 1944 găsește România în infernul celui de-al Doilea Război Mondial. Sofia este studentă în anul terminal la Medicină și face parte din “echipa de aur” a Spitalului nr. 9 din București, alături de prof. Dimitrie Bagdasar (întemeietorul neurochirurgiei românești), Constantin Arseni și viitorul ei soț, Ionel Ionescu .

Bombardamentele seceră vieți, iar spitalele sunt coplesite. Într-o zi fatidică, un copil de șapte ani, victimă a unei explozii, este adus în comă profundă, cu un hematom cerebral ce trebuia evacuat de urgență. Toți medicii disponibili erau răniți sau pe front. Profesorul Bagdasar avea un panarițiu la mână și nu putea opera. Privind spre tânăra sa studentă, i-a propus să încerce. Era singura șansă a copilului .

Pentru Sofia, a fost un moment de răscruce. Fără ezitare, a spus “da”. Mâna i-a fost călăuzită de un calm supranatural: “Atunci, la prima operaţie, m-am simţit copilul de altădată în faţa pianului. Dar, din dorinţa de a nu-mi vedea nimeni teama, m-am lăsat copleşită de o linişte binefăcătoare. Apoi, toată viaţa, la operaţiile cele mai dificile, am simţit că sufletul îmi este stăpânit de pace. Este o stare minunată, de comunicare cu Dumnezeu” . Operația a fost un succes răsunător, iar copilul a fost salvat. Fără ca ea să știe atunci, “fata firavă” tocmai intrase în istorie: era prima operație pe creier realizată vreodată de o femeie.

Chemarea din deșert: “Avem nevoie de o femeie doctor”

Prestigiul Sofiei Ionescu a crescut necontenit în următorii 25 de ani. A devenit un nume de referință în neurochirurgia mondială, autoare a peste 120 de lucrări științifice și recunoscută pentru finețea și precizia sa chirurgicală. Vestea despre “doamna neurochirurgiei românești” a trecut oceanul și a ajuns până în îndepărtatul Abu Dhabi.

La începutul anilor ’70, șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan, fondatorul și primul președinte al Emiratelor Arabe Unite, se confrunta cu o problemă delicată și gravă. Una dintre soțiile sale suferise un grav accident vascular cerebral sau o afecțiune severă a coloanei, care necesita o intervenție neurochirurgicală de urgență . Există însă o barieră de netrecut: tradiția și legea islamică interzic unui bărbat străin să intre în incinta haremului sau să vadă o femeie din familia șeicului. Nici măcar cel mai priceput medic bărbat din lume nu avea acces la pacientă.

Șeicul a pus pe picioare o adevărată vânătoare de comori umane. A trimis soli în cele patru colțuri ale lumii, din Anglia până în China, cu o singură misiune: să găsească o femeie neurochirurg . Căutarea disperată s-a oprit în final la București. Singurul nume care corespundea cerinței imposibile era Sofia Ionescu.

Astfel, în anul 1970, o româncă modestă, ajunsă la 50 de ani, își lua zborul spre lumea basmelor orientale. Era o misiune aproape neverosimilă: o femeie dintr-o țară aflată dincolo de “Cortina de Fier” intra în palatul unuia dintre cei mai puternici oameni ai planetei pentru a trata una dintre soțiile sale.

O Șeherezadă cu bisturiul în mână

Descinderea Sofiei Ionescu în Emirate a fost un eveniment ieșit din comun. Ea a fost condusă în incinta palatului, dincolo de zidurile unde puțini occidentali călcaseră vreodată. În fața ei se întindea o lume de covoare persane, mirodenii și ape liniștite, o lume pe care o știa doar din povești. Un articol al vremii o numea sugestiv “Șeherezada modernă cu un bisturiu în mână” .

Cu același calm și aceeași siguranță pe care le avusese în 1944, în fața copilului rănit de bombardamente, Sofia Ionescu a evaluat cazul și a efectuat intervenția chirurgicală. Succesul a fost total. Viața soției șeicului a fost salvată, iar pacea din sufletul creatoarei de istorie s-a instalat din nou.

Povestea nu spune dacă a stat de vorbă cu șeicul sau dacă a gustat din deliciile palatului. Dar acest episod rămâne una dintre cele mai strălucitoare dovezi ale prestigiului internațional de care se bucura medicina românească. Sofia Ionescu nu a fost doar o medic, ci un adevărat ambasador cultural, care a demonstrat că talentul, inteligența și dedicarea nu au gen și nici granițe. Ea a construit o punte nevăzută între România și lumea arabă, între rigorile științei și misterul Orientului.

Moștenirea unei inimi curajoase

Sofia Ionescu-Ogrezeanu și-a continuat activitatea până în 1990, operând dimineața creier, iar seara coloană vertebrală, timp de 47 de ani . A fost declarată “medic erou” de către Organizația Mondială a Sănătății și a primit, cu puțin timp înainte de moartea sa, în 2008, cea mai înaltă distincție a României: Steaua României în grad de Cavaler .

Astăzi, când vorbim de puterea femeii în societate, de curaj și de excelență, povestea Sofiei Ionescu, prima doamnă a neurochirurgiei mondiale și oaspetele discret al unui șeic din deșert, rămâne o pildă vie. O pildă despre cum o viață dedicată celorlalți poate deveni, ea însăși, o legendă.