În viziunea sacrală a zilei, când cerul se închide pe pământ, I postăvirea SFÂNTULUI HARALAMBIE înscrie pe tăblița vremii legile nevăzute.
Nu este o clipă din roata anotimpurilor, ci o stană de oprire, un mijlocitor între putregai și tămăduire. Bătrânii șoptesc că în mâinile Sfântului, Boala și Moartea nu sunt pedepse, ci chei. Și cheia se întoarce doar când inima se lasă pe umerile smereniei.

Iată dar, cele cinci porunci ale zilei a zecea, a lunii a doua, scrise nu în piatră, ci în suflare:

Să nu aprinzi vâlvătaia gurii.
Căci vorba grea rostită în această stană se întoarce ca un vânt pe aceeași cale, și dezbinarea va umbla prin case șapte ierni. Chiar dacă dreptatea stă în dreapta ta, mușcă-ți limba — căci tăcerea e poarta către izbăvire.

Să nu atingi pământul cu fierul.
Plugul să doarmă lângă gard, iar treaba grea să fie amânată. Nu din lene, ci din cunoaștere: cine silește pământul în ziua poruncilor nevăzute, va culege osteneli și pustiiri.

Să nu întorci fața de la suferință, nici să o numești glumă.
Bătrânii spun cu glasul cel veșnic: „Cine râde de durerea altuia în ziua Haralambie, își deschide singur ușa întunecimii.” Ziua aceasta cântărește mila mai mult decât toate faptele.

Să nu uiți pe cel bolnav.
Cel mai adânc hainăt nu este lucrul, ci ne-păsarea. O lumânare stinsă, un bolnav nepomenit, o rugăciune neșoptită — toate sunt frânturi din inima uscată, semne că legământul cu smerenia s-a rupt.

Să nu treacă soarele fără o scândură de vorbă spre cer.
Chiar cei departe de tălpile bisericii rostesc, pe jumătate înăbușit, cuvântul sacru:
„Sfinte Haralambie, întoarce boala și moartea năprasnică de la ușa noastră.”
Nu lungimea cuvintelor le dă putere, ci curățenia intenției.

Așa se păzește ziua.
Nu ca o frică, ci ca un legământ tăcut cu cealaltă latură a lucrurilor — unde boala ține în mână și leacul, iar moartea poartă cheia vieții.
Haralambie nu pedepsește, ci păzește. Și el ascultă când oamenii tac, când munca încetează, când mila vorbește mai tare decât mânia.
Ziua aceasta este o oprire din cer, un semn pe cărări: cine umblă cu smerenie, îi este deschisă calea ascunsă.